șopăĭală - explicat in DEX

șopăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă. [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.

șopăială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șopăială, șopăieli s. f. 1. vorbit în șoaptă 2. șoaptă

șopăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
șopăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șopăi. – Și șopo-.

șopăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șopăiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șopăiélii; pl. șopăiéli

șopăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă [Pr.: -pă-ia-] — Șopăi + suf. -eală.