șinui - explicat in DEX

șinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. – Șină + suf. -ui.

șinui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șinuiésc, imperf. 3 sg. șinuiá; conj. prez. 3 să șinuiáscă

șinui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘINUÍ, șinuiesc, vb. IV. Tranz. A pune șine (la o roată de lemn, p. ext. la un vehicul), a fereca. — Șină + suf. -ui.

șinuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șinuì v. a lega cu șine: roți șinuite.