iuncher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet.
2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [
Var.:
iúncăr s. m.] – Din
rus. ĩunker, germ. Junker.iuncher (Dicționar de neologisme, 1986)IÚNCHER s.m. 1. (
În trecut în unele armate) Elev al unei școli militare; cadet.
2. Membru al clasei moșierilor germani. [< rus.
junker, germ.
Junker].
iuncher (Marele dicționar de neologisme, 2000)IÚNCHER s. m. 1. (în trecut, în unele armate) elev al unei școli militare; cadet. 2. membru al clasei moșierilor germani. (< rus.
junker, germ.
Junker)
iuncher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iúncher s. m.,
pl. iúncheriiuncher (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet.
2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [
Var.:
iúncăr s. m.] — Din
rus. ĭunker, germ. Junker.ĭuncher (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭúncher m. (rus.
ĭúnker, d. germ.
junker, tînăr nobil, d.
jung, tînăr, și
herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin [!] timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte [!] de a deveni ofițer. – Și
ĭúncăr (după germ.). V.
cadet.