iuft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUFT s. n. Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. – Din
rus. iuft.iuft (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iúft (-turi), s. n. – Piele groasă de bovine întrebuințată pentru fețe de încălțăminte.
Rus. juft (Cihac, II, 152; Tiktin; DAR),
cf. pol. jucht.iuft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iuft s. n.iuft (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iuft n. piele groasă rusească (de bou și de bivol):
ciubote de iuft CR. ║ adv. lipsit, sărăcuț:
rămânem iuft de parale PANN [Rus. ĬUFTŬ].
iuft (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUFT s. n. Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. — Din
rus. iuft.ĭuft (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭuft n., pl.
urĭ (rus.
ĭuftĭ și
ĭuhtĭ, d. turc.
čift, čüft, dial.
ĭuft, păreche [!], fiind-că peile [!] de ĭuft se vindeaŭ păreche, ĭar acesta d. pers.
ğuft, ğift, păreche. D. rus. vine pol.
jucht, juchta, germ.
jucht, juchten și
-ften și ol.
jucht, jugt. [Bern. 1, 156]. V.
ciflic). Un fel de pele [!] rusească tăbăcită cu dohot:
cizme de ĭuft. V.
teletin.