înmatricula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din
fr. immatriculer, lat. immatriculare.înmatricula (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr.
immatriculer].
înmatricula (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr.
immatriculer, lat.
immatriculare)
înmatricula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb.,
ind. prez. 3
înmatriculeázăînmatriculà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.