înmatriculà - explicat in DEX

înmatricula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

înmatricula (Dicționar de neologisme, 1986)
ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

înmatricula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

înmatricula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.