îngropăcĭune - explicat in DEX

îngropăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

îngropăciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îngropăciúne (pop.) s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni

îngropăciune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îngropăciune f. înmormântare: cântece de îngropăciune Od.

îngropăcĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)
îngropăcĭúne f. Acțiunea de a îngropa morțiĭ, înmormîntare.