îndobitoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti
2, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. –
În + dobitoc.îndobitoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndobitocí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndobitocésc, imperf. 3
sg. îndobitoceá; conj. prez. 3
să îndobitoceáscăîndobitocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndobitocì v. a abrutiza. [V.
dobitoc].