îndobitocì - explicat in DEX

îndobitoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti², a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc.

îndobitoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndobitocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 să îndobitoceáscă

îndobitocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndobitocì v. a abrutiza. [V. dobitoc].