îndoielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [
Pr.:
-do-iel-] –
Îndoială +
suf. -nic sau
îndoi +
suf. -elnic.îndoielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndoiélnic adj. m.,
pl. îndoiélnici; f. îndoiélnică, pl. îndoiélniceîndoĭelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)îndoĭélnic, -ă adj. Dubios, îndoĭos, supus îndoĭeliĭ. Adv.
A vorbi îndoĭelnic.