îndoielnic - explicat in DEX

îndoielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.

îndoielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. îndoiélnică, pl. îndoiélnice

îndoĭelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndoĭélnic, -ă adj. Dubios, îndoĭos, supus îndoĭeliĭ. Adv. A vorbi îndoĭelnic.