înapoià - explicat in DEX

înapoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNAPÓIA¹ prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi.

înapoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNAPOIÁ², înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

înapoia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!înapóia¹ (î-na-/în-a-) prep. (~ lui)

înapoia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!înapoiá² (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 să înapoiéze; ger. înapoínd

înapoià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.