înșirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV.
Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând.
2. Fig. A expune pe rând, a enumera. –
În + șir + suf. -ui.înșirui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înșiruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. înșírui, 3
înșíruie, imperf. 3
sg. înșiruiá; conj. prez. 3
să înșíruieînșiruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înșiruì v. a pune în șir:
umblă înșiruiți ISP.