înșiruì - explicat in DEX

înșirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

înșirui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înșiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá; conj. prez. 3 să înșíruie

înșiruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înșiruì v. a pune în șir: umblă înșiruiți ISP.