împopoțonà - explicat in DEX

împopoțona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.

împopoțona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
împopoțoná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțoneáză

împopoțonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].