împopoțona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. –
Et. nec.împopoțona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împopoțoná (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 3
împopoțoneázăîmpopoțonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune:
gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL.
fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].