uter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din
lat. uterus, fr. utérus.uter (Dicționar de neologisme, 1986)ÚTER s.n. Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. [< lat.
uterus, fr.
utérus].
uter (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÚTER1 s. n. organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat.
uterus, fr.
utérus)
uter (Marele dicționar de neologisme, 2000)UTER2(O)- elem. „uter”. (< fr.
utér/o/-, cf.
lat. uterus)
uter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úter s. n.,
pl. útereuter (Dicționaru limbii românești, 1939)*úter n., pl.
e (lat.
úterus).
Anat. Locu copiluluĭ în pîntece.
uter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. —
Din lat. uterus, fr. uterus.