spină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÍNĂ, spine, s. f. (
Med.) Proeminență ascuțită a unui os. ◊
Spina bifida = malformație congenitală a coloanei vertebrale caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situată de obicei în regiunea lombară și sacrală. – Din
lat.,
fr. spina bifida.spină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)spínă,
spíne, s.f. (reg.) o parte a morii.
spină (Dicționar de neologisme, 1986)SPÍNĂ s.f. Proeminență ascuțită (a unui os). ♦
Spină bifidă = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, de obicei în regiunea lombară. [< fr., lat.
spina-bifida].
spină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPÍNĂ s. f. 1. (ant.) mic zid care împărțea circul sau hipodromul în sens longitudinal. 2. proeminență ascuțită (a unui os). ♦ ă bifida = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară. (< fr., lat.
spina /bifida/)
spină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPÍNĂ, spine, s. f. (
Med.) Proeminență ascuțită a unui os. ◊
Spina bifida = malformație congenitală a coloanei vertebrale caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situată de obicei în regiunea lombară și sacrală. —
Din lat.,
fr. spina bifida.