sancționa - explicat in DEX

sancționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o] – Din fr. sanctionner.

sancționa (Dicționar de neologisme, 1986)
SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].

sancționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SANCȚIONÁ vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)

sancționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sancționá (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționeáză

sancționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsei. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. sanctionner.

sancționà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sancționà v. a da sancțiune, a confirma.