retribui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV.
Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din
fr. rétribuer, lat. retribuere.retribui (Dicționar de neologisme, 1986)RETRIBUÍ vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron.
-bu-i, p. i.
retríbui, -iesc, 3,6
-ie. / < fr.
rétribuer, cf. lat.
retribuere].
retribui (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETRIBUÍ vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr.
rétribuer, lat.
retribuere)
retribui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retribuí (a ~) (re-tri-) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. retríbui, 3
retríbuie, imperf. 3
sg. retribuiá; conj. prez. 3
să retríbuieretribui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV.
Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. — Din
fr. rétribuer, lat. retribuere.retribuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*retríbuĭ și
-ĭésc, a
-í v. tr. (lat.
re-tribúere, it.
retribuire, fr.
rétribuer. V.
tribut). – Se conj. ca
atribuĭ). Remunerez saŭ recompensez, daŭ banĭ p. un serviciŭ.
retribuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)retribuì v. a da o răsplată, un salariu.