regla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGLÁ, reglez, vb. I.
Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
2. (
Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din
fr. régler.regla (Dicționar de neologisme, 1986)REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic.
2. (
Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu.
3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr.
régler].
regla (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr.
régler)
regla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reglá (a ~) (re-gla) vb.,
ind. prez. 3
regleázăregla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGLÁ, reglez, vb. I.
Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
2. (
Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
3. A aranja, a orândui, a potrivi. — Din
fr. régler.