regiune - explicat in DEX

regiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă, dintr-o țară sau de pe glob, care prezintă caractere comune; ținut, zonă. 2. Unitate administrativă și teritorială în România (între 1950 și 1968) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

regiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REGIÚNE s.f. 1. Mare întindere de pământ; ținut, zonă. ♦ Porțiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativă și teritorială în România, între 1950 și 1968, cuprinzând mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. région, it. regione, lat. regio].

regiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGIÚNE s. f. 1. mare întindere de pământ; teritoriu, zonă. 2. porțiune a unei organ(ism) etc. 3. unitate administrativ-teritorială cu mai multe raioane. (< lat. register, fr. région, lat. regio)

regiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*regiúne f. (lat. régio, regiónis). Ținut, mare întindere de pămînt: regiunile polare, tropicale. Parte a ceruluĭ saŭ a aeruluĭ: regiunea zodiaculuĭ, balonu a ajuns în cele maĭ înalte regiunĭ ale atmosfereĭ. Fig. Acest savant plutește în înaltele regiunĭ ale științeĭ. Anat. Parte a corpuluĭ: regiunea frontală.

regiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regiune f. 1. ținut, mare întindere de țară; 2. spațiu mare în cer: regiunea polilor; 3. partea corpului: regiunea inimei; 4. vorbind de filozofie, de științe, etc., grad, punct la care se ridică: înaltele regiuni ale cugetării.

regiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] — Din fr. région, lat. regio, -onis.