lexem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEXÉM, lexeme, s. n. Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației. – Din
fr. lexème.lexem (Dicționar de neologisme, 1986)LEXÉM s.n. (Parte a unui) cuvânt care servește ca suport al semnificației; cuvânt, unitate lexicală. [< fr.
lexème].
lexem (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEXÉM s. n. morfem lexical; semantem. (< fr.
lexème)
lexem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lexém s. n.,
pl. lexémelexem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEXÉM, lexeme, s. n. Unitate de bază a lexicului, având o semnificație autonomă. — Din
fr. lexème.