finanțe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. ◊
Om de finanțe =
a) specialist în probleme financiare;
b) deținător de capitaluri. (La
sg.)
Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (
Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare.
2. Știință care studiază finanțele (
1). [
Var.:
finánță s. f.] – Din
fr. finance, it. finanza.finanțe (Dicționar de neologisme, 1986)FINÁNȚE s.f.pl. 1. Ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății.
2. Știință care se ocupă cu finanțele (1).
3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (
Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare.
4 (
Rar; la sg.)
Marea finanță = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr.
finance, it.
finanza].
finanțe (Marele dicționar de neologisme, 2000)FINÁNȚE s. f. pl. 1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ◊ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr.
finance, it.
finanza)
finanțe (Dicționar de argou al limbii române, 2007)finanțe s. f. pl. averea în bani a unei persoane fizice
finanțe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)finánțe s. f. pl.finanțe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)finanțe f. pl.
1. starea averii unei persoane;
2. banii și veniturile Statului cari provin din impozite:
Ministru de finanțe.