deforma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFORMÁ, deformez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦
Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera.
2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [
Var.:
diformá vb. I] – Din
fr. déformer, lat. deformare.deforma (Dicționar de neologisme, 1986)DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (
Fig.) A reproduce inexact; a denatura.
2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr.
déformer, it., lat.
deformare].
deforma (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr.
déformer, lat.
deformare)
deforma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deformá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deformeázădeforma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFORMÁ, deformez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦
Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera.
2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [
Var.:
diformá vb. I] — Din
fr. déformer, lat. deformare.deformà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deformà v. a strica forma.