defoliere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEFOLIÉRE,defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.
defoliere(Dicționar de neologisme, 1986) DEFOLIÉREs.f. Defoliație. [< defolia].
defoliere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) defoliére(-li-e-) s. f., g.-d. art. defoliérii; pl. defoliéri
defoliere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEFOLIÉRE,defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] — V. defolia.