bobârnac - explicat in DEX

bobârnac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

bobârnac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată cu degetul mijlociu încovoiat, apăsat sub cel mare și destins apoi brusc. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă.

bobârnac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bobârnac n. 1. lovitură cu degetul pus așa sub policar în cât scapă de sub dânsul cu violență; 2. fam. mustrare, imputare: a căpăta câteva bobârnace. [Origină necunoscută].

bobârnac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. — Et. nec.