acuminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Din
fr. acuminé, lat. acuminatus.acuminat (Dicționar de neologisme, 1986)ACUMINÁT, -Ă adj. (
Despre frunze, fructe etc.) Terminat cu un vârf lung și ascuțit. [Cf. fr.
acuminé, lat.
acuminatus <
acumen – vârf].
acuminat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUMINÁT, -Ă adj. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit. (< fr.
acuminé, lat.
acuminatus)
acuminat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. –
Fr. acuminé (
lat. lit. acuminatus).
acuminat (Dicționaru limbii românești, 1939)*acuminát, -ă adj. (lat.
acuminatus). Bt.
Frunză acuminată, frunză cu vîrfu ascuțit.
acuminat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acuminát adj. m.,
pl. acumináți; f. acuminátă, pl. acumináteacuminat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. — Din
fr. acuminé, lat. acuminatus.