ASPIRATIE ASPIRATIE, s. f. / aspiration, s. f. / aspiration. [Lat. aspi-ratio, -onis = aspirafie a aeruiui, de ia aspirare = a inspira, a sufla (ad = catre, langa, aproape; spirare = a rdsufla).} 1) Patrunderea unor lichide (varsaturi, sange, lichid amniotic) In caile aeriene. Consecinta: asfixie mecanica sau pneumonie de aspiratie. 2) Extragerea unui continut lichid dintr-o forma-tiune cavitara sau tubulara: a) a. bronsica (metoda de diaÂgnostic sau terapie); b) a. chirurgicata (uscarea campului opeÂrator); c) a. continua (dintr-o plaga, intestin sau cavitate se-roasfi); d) a. endocavitara (la nivelul unei caverne pulmonare); e) a. gastrica, a lichidului de staza gastrica, printr-un tub intro-dus In stomac si racordat la un sistem de a. moderata; f) a. pleurala, continua sau discontinua, a aerului sau a lichidului din cavitatea pleurala.