amoreza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMOREZÁ, amorezez, vb. I.
Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din
amorez.amoreza (Dicționar de neologisme, 1986)AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [<
amorez, cf. it.
amoreggiare].
amoreza (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)
amoreza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMOREZÁ, amorezez, vb. I.
Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din
amorez.amoreza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3
se amorezeázăamorezà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.
amoreza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMOREZÁ, amorezez, vb. I.
Refl. (
Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. — Din
amorez.