țărănesc - explicat in DEX

țărănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc.

țărănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țărănésc adj. m., f. țărăneáscă; pl. m. și f. țărănéști

țărănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
țărănésc, -eáscă adj. De țăran: port țărănesc. Fig. De om grosolan: purtare țărănească. Fără distincțiune: față țărănească.

țărănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
țărănésc v. tr. Prefac în țăran (mojic) saŭ în lucru țărănesc: te-aĭ țărănit, țĭ-aĭ țărănit vorba.

țărănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țărănesc a. ce ține de țăran sau dela țară: casa țărănească. ║ țărănește adv. ca țăranii: se vede că vorbim râu de tot..., nu românește, ci țărănește CR.

țărănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. — Țăran + suf. -esc.