țărăncuță - explicat in DEX

țărăncuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; tărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță.

țărăncuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe

țărăncuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran. — Țărancă + suf. -uță.