țăncușă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țăncúșă, țăncúși, s.f. (înv.) 1. bucățică, așchie, bețișor, pană. 2. crestătură, motiv ornamental. 3. adeverință, recipisă, chitanță. 4. numele mai multor jocuri de copii.
țăncușă (Dicționaru limbii românești, 1939)
țăncușă, V. țencușe.
țăncușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țăncușă f. și țăncuș n. Mold. 1. bețișor pe care țăranii crestează daraverile; 2. fig. crestătură: Prutul face un țăncuș adânc în pământul nostru (VLAHUȚĂ); 2. de-a țăncușă, un joc de copii, constând în înfigerea unui cuțit în pământ. [Din nemț. ZINKE, crestătură].