țòlină - explicat in DEX

țolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Țol² + suf. -ină.

țolină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țolină, țolini s. f. prostituată.

țolină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țolínă (pop.) s. f., g.-d. art. țolínei; pl. țolíne

țolină (Dicționaru limbii românești, 1939)
țolínă f., pl. e (d. țol, adică „cu obrazu ca țolu, nerușinată”). Est. Femeĭe groasă de obraz, țopîrlancă și fleoarță. – Fals țólină (Tkt. Cdr. ș. a.).

țolină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚOLÍNĂ, țoline, s. f. (Pop.) Nume dat unei femei rele, viclene. — Țol² + suf. -ină.

țòlină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țòlină f. fig. femeie desfrânată: țolină ce-mi ești! CR. [Derivat din țol, în sens de «scoarță» (cf. tărfă)].