țâțișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂȚIȘOÁRĂ,țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.
țâțișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țâțișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoárei; pl. țâțișoáre
țâțișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂȚIȘOÁRĂ,țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. — Țâță + suf. -ișoară.