țâțacă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂȚÁCĂ,țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.
țâțacă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țâțácă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce
țâțacă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂȚÁCĂ,țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. — Țață + suf. -acă.