țâșpoacă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țâșpoácă s.f. (reg.)
1. lapte stricat, înăcrit.
2. băutură proastă.
3. mahorcă.
4. om prost.
țâșpoacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (
Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă.
țâșpoacă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)țâșpoacă s. f. sg. tutun de calitate inferioară