țâșnitură - explicat in DEX

țâșnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.

țâșnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țâșnitúră s. f., g.-d. art. țâșnitúrii; pl. țâșnitúri

țâșnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni; (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. — Țâșni + suf. -tură.