țâșni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la
pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca.
2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti.
3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din
țâșt.țâșni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țâșní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. țâșnésc, imperf. 3
sg. țâșneá; conj. prez. 3
să țâșneáscățâșni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la
pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca.
2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A pomi brusc, a se repezi, a se năpusti.
3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. — Din
țâșt.