țârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂRCÂÍ vb. IV.
v. țârâi2.țârcâi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țârcâí,
țârcâiésc, vb. IV (reg.)
1. a mulge puțin și prost.
2. a stropi.
3. a țâșni (sângele).
țârcâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV.
Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦
Tranz. (
Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din
țârc.țârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂRCÂÍ vb. IV
v. țârâi2.