țâpuritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂPURITÚRĂ, țipurituri, s. f. (
Reg.) Strigătură (
1) specifică în cântecele maramureșene. –
Țâpuri +
suf. -ătură.țâpuritură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂPURITÚRĂ, țâpurituri, s. f. (
Reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. —
Țâpuri +
suf. -
ătură.