țâpuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din
țipa.țâpuri (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. –
1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că m-i drag a țâpuri” (Ștețco 1990: 325).
2. (Despre copii) A plânge cu hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105).
3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. – Cf. țipa.
țâpuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. — Din
țipa.