țânțărime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚÂNȚĂRÍME s. f. Mulțime de țânțari1. – Țânțar1 + suf. -ime.
țânțărime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țânțăríme s. f., g.-d. art. țânțărímii
țânțărime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚÂNȚĂRÍME s. f. Mulțime de țânțari1. — Țânțar1 + suf. -ime.