țâfnă - explicat in DEX

țâfnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÂFNĂ, țâfne, s. f. (Pop.) 1. Ifos, aroganță; trufie. ♦ Arțag. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia. A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna.

țâfnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țấfnă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. țấfnei; (ifose) pl. țấfne

țâfnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țâfnă f. 1. cobe la găini; 2. fam. arțag, toană. [Gr. mod. TZIFNA].

țâfnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚẤFNĂ, țâfne, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ifos, aroganță; trufie ♦ Arțag. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia. A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). — Din ngr. tsífna.