țuțuroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚUȚURÓI,țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.
țuțuroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țuțurói (pop.) s. n., pl. țuțuroáie
țuțuroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚUȚURÓI,țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). — Țurțur + suf. -oi.