țușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma
oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană.
2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv;
p. ext. jocul însuși. –
Et. nec.țușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (
Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊
Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. –
Et. nec. Cf. ciușcă.țușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țúșcă (
reg.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. țúștii, pl. țuști țușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)țúșcă și (Btș.)
țoáșcă f., pl.
ștĭ și
ște (sîrb.
čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu
cĭușcă, ĭușcă și
țoșcă).
Mold. Mișcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la un joc de arșice.
De-a țușca, jocu de-a bătaĭa cu´n ștergar răsucit. Adj. (
țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele:
oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ.țușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țușcă f. (
de-a) un fel de joc între flăcăi și fete la priveghiu cu un ștergar împletit vârtos. [Serb. ȚUȘKA, palmă]. ║ adv. beat:
din dușcă în dușcă să mă fac țușcă AL.
țușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. (
Reg.)
1. (Și în sintagma
oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană.
2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv;
p. ext. jocul însuși. —
Et. nec.țușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (
Reg. și
fam.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊
Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. —
Cf. ciușcă.