țurțurat - explicat in DEX

țurțurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.

țurțurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țurțurát (rar) adj. m., pl. țurțuráți; f. țurțurátă, pl. țurțuráte

țurțurat (Dicționaru limbii românești, 1939)
țurțurát, -ă adj. Garnisit cu țurțurĭ: o streșină [!] țurțurată.

țurțurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. (Rar) De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. — Țurțur + suf. -at.