țundră - explicat in DEX

țundră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.

țundră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țúndră, țúndre, s.f. (reg.) 1. haină țărănească largă și lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală.

țundră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țúndră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără.

țundră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țundră, țundre s. f. (înv.) prostituată

țundră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țúndră (reg.) s. f., g.-d. art. țúndrei; pl. țúndre

țundră (Dicționaru limbii românești, 1939)
țúndră f., pl. e (ung. cundra, condra, candra; rut. cundri, zdrențe). Trans. Sarică.

țundră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. — Din magh. condra.