țundriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚUNDRÍȚĂ,țundrițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țundră. – Țundră + suf. -iță.
țundriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țundríță (reg.) s. f., g.-d. art. țundríței; pl. țundríțe
țundriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚUNDRÍȚĂ,țundrițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țundră. — Țundră + suf. -iță.