țuicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚUICÁR, țuicari, s. m. Fabricant sau negustor de țuică. ♦ (
Fam.) Băutor de țuică. –
Țuică +
suf. -ar.țuicar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)țuicar, țuicari s. m. v.
țuicangiuțuicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țuicár s. m.,
pl. țuicári